dorul inimii mele …. Africa

Mi-e dor sa visez.. sa ma visez pe mine insami inconjurata de o mare de copii curiosi si dornici de afectiune… sa ma visez pe mine mama tuturor celor fara mama, invatatoare si asistenta medicala, psiholog si mai ales omul care-i iubeste pe acesti copii mai mult decat se iubeste pe sine. Mi-e dor de copiii Africii desi nu i-am vazut niciodata. Dar asta e dorul inimii mele de multi ani… inca de cand L-am cunoscut pe Dumnezeu intr-un mod personal. Ani de zile am fost perfect convinsa ca asta e vocatia mea. Sa las tot in urma si sa plec ca misionar in Africa. Visam alaturi de iubita mea prietena Izabela cum o sa construim scoli si o sa ne luptam cu autoritatile pentru drepturile oamenilor fara drepturi, ne visam propovaduind iubirea, mila si iertarea.. ca singura forma in care sufletul uman isi poate recapata demnitatea.  Sunt perfect constienta ca totul e departe de a fi idilic.. ca Africa nu inseamna doar oameni veseli, animale pe care acum le vedem doar la televizor si care de la distanta par simpatice, apusuri de soare extraordinare…. Africa inseamna de multe ori saracie crunta, foamete, razboi, mizerie, boala, indiferenta, insecte purtatoare de boli, calduri insuportabile, lipsa apei… da… cu asta se confrunta zilnic aproape toti africanii pe care eu ii iubesc (desi pare ciudat) si cu care de multe ori visez sa ma identific.

Acum stiu ca nu as putea fi fericita traind o viata „decenta”. Nu as putea fi fericita lucrand intr-o firma (indiferent de cat as castiga), venind dupa program acasa si repetand acest ciclu in fiecare zi. Nu m-ar multumi succesele profesionale… nici recunoasterea sociala… mi se par toate praf si pulbere…. care nu-ti mangaie cu nimic sufletul ramas in singuratatea noptilor.

Setea pe care o am poate fi astamparata doar de sentimentul ca viata mea e dedicata unui scop mai inalt decat binele propriei mele persoane. Ca pot sa-mi folosesc talantii, darurile pe care le-am primit, pentru a-i servi pe oamenii pe care Tatal meu ii iubeste atat de mult! Si de la care eu am atat de mult de invatat!!!!

As putea sa vorbesc fara intrerupere despre motivele care inca imi tin inima orientata spre „Continentul negru”, despre pasiunea africanilor, puterea lor de a rezista unei vieti pe care noi nu am cunoscut-o niciodata (desi de multe ori ne simtim saraci si marginalizati), cultura si traditiile lor atat de interesante….. despre copiii fara de copilarie, care in multe tari cresc cu pusca in mana, asta daca apuca sa treaca de 2 anisori… despre familii decimate de SIDA, copii subnutriti care mor de foame… despre lagarele de refugiati, lagare ale durerii si deznadejdii…

Ma intreb cum de nu ne este rusine de lipsa noastra de recunostinta, cum de putem ramane atat de indiferenti si impietriti in egoismul nostru, cand in fata noastra e o omenire suferinda, o omenire care moare din cauza indiferentei, fricii, comoditatii, ignorantei, celor ca noi…

Mi-e dor .. Africa…

Anunțuri

Un gând despre &8222;dorul inimii mele …. Africa&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s