Dusmanul meu

Sunt cel mai mare dusman al meu. Nimeni nu-mi poate face mai mult rau decat propria mea minte si decat propria mea inima care se incapataneaza sa se lege de oameni. De ce continui sa fac asta? stiu prea bine ca oamenii dezamagesc, nu au nici o vina, e in natura lor, a noastra. De ce continui sa astept recunostinta, de ce continui sa ma astept la gesturi de atentie din partea prietenilor, cand e clar ca toata lumea e preocupata strict de propria persoana? Asta e realitatea, ne place sau nu. Oamenii sunt prea fascinati de ei insisi, de propria lor viata. Prietenia, grija pentru celalalt, au devenit derizorii. Dezamagim. Eu dezamagesc. Altii dezamagesc. Si nu intelegem ca dezamagirea provine din asteptari. Bun principiu budist: atunci cand nu astepti nimic, esti fericit. Da, corect. N-ai ce sa pierzi. De asta zic ca-s cel mai mare dusman al meu: pt ca am prea multe asteptari de inselat. Si mi-e atat de ciuda pe sufletul meu bolnav care nu stie inca sa iubeasca neconditionat, sa nu se intristeze pentru cel mai nesemnificativ lucru, sa daruiasca tot fara sa astepte nimic…

Reclame

Un gând despre &8222;Dusmanul meu&8221;

  1. Intr-adevar, prin natura noastra, de multe ori ne suntem dusmani. Insa,incet, in Hristos,lasindu-ne modelati dupa Cuvantul Lui,putem sa devenim prietenii Sai si capatam o noua valoare care nu se mai raporteaza la oameni decat in slujire!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s