La vida bonita en Peru

E ora 1 noaptea. Mi-e somn de mor si sunt incredibil de obosita, dupa o saptamana petrecuta intr-un sat izolat in desert, la doar o ora de mers pe jos de oceanul Pacific. Dar nu pot sa dorm, cuvintele se joaca in mintea mea si prind forma de poveste. O poveste despre o fata tanara care niciodata nu si-ar fi putut imagina ca va ajunge vreodata sa se plimbe prin livezi cu bananieri si piersici, sau sa-si inmoaie picioarele in cel mai mare ocean al planetei, sau sa ajunga in Lima, iar apoi intr-un sat pierdut din Peru, ca sa-si indeplineasca visul de o viata: acela de a fi misionara. Ah, inima imi explodeaza de recunostinta pentru tot ceea ce Viata imi daruieste.  A fost o saptamana de vis, in mijlocul oamenilor simpli care muncesc pe ritmuri de salsa, oameni primitori si de o veselie molipsitoare. 6 oameni care au aterizat in Santa Rosa fara nimic pregatit. Scopul prezentei noastre acolo a fost de la inceput sa fim… asa, pur si simplu. Restul a venit de la sine. Uimitor cat de repede ne-am format ca o echipa si cat de usor au curs lucrurile…. meditatie si rugaciune dimineata, jucat cu copiii sau ajutat oamenii la diverse treburi dupa-amiaza, iar seara cina cu paine cu unt si cu zahar si distractie domoala. Soare puternic in fiecare zi, nisip, iar seara multi tantari si sascudos care inteapa usturator si lasa urme. Viata simpla,care te ajuta sa aprofundizezi meditatia care pe mine m-a atins cel mai mult, despre necesitatea de a trai simplu, debarasat de atat de multe lucruri inutile cu care noi ne umplem vietile. Am constientizat nevoia de ecologizare a vietii mele, de renuntare la tot ce e in plus, penrtru a trai liber, complet liber. Zambetul si bucuria copiilor au fost cea mai mare recompensa, la fel si imbratisarile lor pline de inghetata amestecata cu praf (de pe maini). Inima zambeste. Pana si dorul apasator de casa se transforma in zambet. Sunt bucuroasa ca am la ce sa ma intorc (o familie care ma iubeste si ma asteapta, prieteni dragi) si recunoscatoare ca pot trai acest timp aici, desi de multe ori lipsa celor dragi o resimt ca o durere aproape fizica. E timp pentru toate, acum e timp pentru asta…

Maine, ultima zi in Lima. N-am vazut aproape nimic (pentru ca in prima saptamana petrecuta aici am fost ocupata zilnic cu un fel de campus urban pentru copii, despre care n-am mai apucat sa povestesc, dar a fost f frumos), dar nici macar nu regret. Apoi, luni, o iau din nou din loc spre Arequipa, unde ma voi reintalni cu fratii din Bolivia. Vacanta si exercitii spirituale, la malul marii. Sounds good enough for me.

 E deja trecut de 1… merg la somn, nepasandu-mi daca am fost incoerenta… am invatat sa ma iubesc…

Reclame

Un gând despre &8222;La vida bonita en Peru&8221;

  1. Frumoasa postare,..scrisa din toata inima!
    Ma bucur pt tine,Patricia, sa vad cum cresti in a te cunoaste si a invata sa te vezi cu ochii Tatalui (fiica preaiubita si binecuvantata) purtind mereu dragoste si recunostinta in inima.
    Dumnezeu sa te binecuvanteze mai departe in „excursia” ta prin viata si sa te ajute sa strangi in inima ta cat mai multe daruri!
    Mergi cu Domnul, purtind mereu pacea Lui in inima si daruind dragoste in jur acolo unde Dumnezeu te pune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s