Meditatii in Saptamana Patimilor II: Noi ce ii daruim astazi lui Hristos?

Este Miercurea Mare. Sirul evenimentelor se precipita, iar punctul culminant este aproape. Hristos isi traieste ultima saptamana. Desi a fost intampinat in urale atunci cand a intrat in Ierusalim, la mai putin de o saptamana aceiasi oameni vor striga: „Rastigneste-L!”. Si desi Mantuitorul incepe sa vorbeasca clar ucenicilor despre patimile care vor urma, acestia par mai defocalizati decat oricand.

Ce era oare in sufletul lui Isus cu 2 zile inainte de moartea Lui? Ce spuneau ochii Lui frumosi si blanzi, incarcati de suferinta pe care o stia atat de aproape? Cum a putut sa-i iubeasca si sa se daruiasca in continuare ucenicilor Lui atat de nepriceputi si insensibili la tot zbuciumul sufletesc pe care-L traia?

O femeie. Doar acea femeie aflata in casa lui Simon leprosul a stiut cum sa-L incurajeze pe Hristos. Cea care nu a facut parte din cercul celor mai apropiati, o femeie poate neinsemnata pentru cei din casa ei, s-a cheltuit pe sine in cel mai deplin mod, mangaiind inima insangerata a lui Isus. Prin spargerea vasului de alabastru si varsarea mirului de mare pret pe capul Mantuitorului, ea a dat dovada de cea mai pura iubire, acea iubire care nu se uita la ce jertfeste, care nu-si face socoteli si nu asteapta rasplata. Doar o astfel de iubire a putut sa-l incurajeze pe Cel care din iubire a decis sa-si asume vina intregii omeniri si sa bea paharul suferintelor pana la fund. 

Cu doua zile inainte sa moara, in ziua in care unul din preaiubitii Lui s-a decis sa-L vanda, femeia din casa lui Simon, din iubire, a reusit sa „faca un lucru frumos fata de Mine (Mantuitorul)”. Si pentru asta, dupa mai bine de 2000 de ani, intr-un oras din Romania, cineva implineste promisiunea conform careia „in toata lumea se va spune si ce a facut femeia aceasta, spre pomenirea ei” (Matei 26:13).

Ea a reusit sa faca un lucru frumos pentru Domnul Isus. Noi, astazi, ce putem face pentru El? Cum putem mangaia inima Celui care inca sufera pentru toti copiii Lui?

Imagine

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Meditatii in Saptamana Patimilor II: Noi ce ii daruim astazi lui Hristos?&8221;

  1. Ce putem face noi pt Hrisots, cand EL a facut (daruit, implinit) totul pentru noi?
    Raspuns: Haideti sa „inlaturam perdeaua”…
    Pentru multi oameni, Dumnezeu este o deductie, nu o realitate. Este o concluzie trasa din dovezile pe care ei le considera adecvate. Dar, la nivel personal, Dumnezeu ramane necunoscut individului. Desi admit existenta Lui, nu se gandesc la El ca fiind cognoscibil in sensul in care cunoastem lucruri sau oameni.
    „Tatal nostru care esti in ceruri…” – personalitatea si paternitatea poarta in ele ideea posibilitatii cunoasterii personale.
    Noi percepem lumea fizica prin exercitarea capacitatilor care ni s-au at cu acest scop (cele 5 simturi). Dar la fel, detinem si capacitati spirituale. Ele pot fi readuse la viata prin lucrarea regeneratoare a Duhului Sfant. Cand ascultam de indemnul Duhului si incepem sa ni le folosim, Il putem cunoaste PERSONAL pe Dumnezeu si lumea spirituala.
    Pretutindeni, de jur-imprejurul nostru, este o imparatie spirituala, fiind intru totul la indemana sinelui nostru launtric, astptind ca noi sa o recunoastem.
    Dumnezeu insusi este aici, asteptind raspunsul nostru la Prezenta Sa. Lumea aceasta vesnica va deveni vie pentru noi in clipa in care vom incepe sa ne bizuim pe realitatea ei.
    La ce ma refer cand spun „realitatea ei”?
    Ma refer la ceea ce exista, indiferent de ideea conceputa de mintea omeneasca despre ea. Ceea ce este real fiinteaza prin sine insusi. nu depinde de observator oentru validitatea lui.
    Sunt insa constient ca mai exista unii care sa ia in ras ideea de realitate a omului „simplu”. Si acestia sunt : IDEALISTI = nascocesc dovezi nesfarsite prin faptul ca nimic nu este real inafara mintii. Sau RELATIVISTI = le place sa arate ca in univers nu exista puncte fixe de la care sa putem masura ceva.
    Dar ei, „isi traiesc viata” conform notiunilor despre realitate, notiuni pe care le resping din punct de vedere teoretic, si prin faptul ca se sprijina tocmai pe acele puncte fixe despre care aduc dovezi ca nu exista.
    Ideile lor sunt adanc infipte in minte, dar nu adanc infipte in realitate. Oriunde se intlanesc cu viata, isi repudiaza teoriile si traiesc ca si ceilalti oameni.
    Omul sincer simplu, stie ca lumea este reala. O gaseste aici cand se trezeste la cunostinta, si stie ca nu prin gandurile lui a luat ea fiinta. Cand s-a nascut el, lumea era aici, asteptindu-l, si stie ca atunci cand va parasi aceasta scena pamanteasca, ea va fi tot aici ca sa-i ureze „ramas bun” cand va pleca. Omul se prinde de aceasta lume REALA cu toate cele 5 simturi ale sale. Percepe toate lucrurile necesare existentei sale fizice prin intermediul aptitudinilor cu care a fost inzestrat de Dumnezeu.
    Dumnezeu este REAL in sensul absolut si final in care nimic altceva nu mai este.
    Marea Realitate este Dumnezeu, Autorul acestei realitati mai mici si dependente care constituie suma lucrurilor create, inclusiv noi insine.
    Dumnezeu are o existenta obiectiva, independenta si separata de orice notiuni pe care le putem noi avea despre EL.
    Acum, dupa ce am clarificat REALITATEA, intrebarea urmatoare poate fi:
    Cum NE BIZUIM pe aceasta realitate?
    A te bizui nu inseamna a „vizualiza” sau „a imagina”…
    Imaginatia nu este credinta!
    Imaginatia proiecteaza imagini ireale ale mintii si incearca sa le atribuie realitatii.
    Credinta nu creeaza nimic; ea doar se bizuieste pe ceea ce exista deja!
    Dumnezeu si lumea spirituala sunt REALE !
    Lucrurile spirituale sunt acolo (sau mai degraba ar trebui sa spunem „aici”) atragindu-ne atentia si provocindu-ne increderea.
    Problema noastra este ca ne-am obisnuit sa gandim gresit.
    Ne gandim in mod obisnuit la lumea vizibila ca fiind reala si ne indoim de realitatea oricarei alte lumi. Nu negam existenta lumii spirituale, dar ne indoim ca este reala, in sensul acceptat al cuvantului.
    Lumea simtului triumfa.
    Vazutul devine vrajmasul nevazutului, iar temporalul cel al eternului.
    La radacina credintei crestine sta credinta in „nevazut”. Obiectul credintei crestinului este realitatea nevazuta.
    Gandirea noastra necorectata, influentata de orbirea inimilor noastre firesti si de „omniprezenta” lucrurilor vizibile, tinde sa puna in constrast spiritualul si realul. Dar de fapt nu exista un asemenea constrat. Antiteza este in alta parte – intre real si imaginar , intre material si spirirtual , intre temporal si etern ; dar NICIODATA intre spiritual si real.
    SPIRITUALUL ESTE REAL !!
    Trebuie sa ne mutam sfera de interes de la vazut la nevazut. Pentru ca marea realitate nevazuta este DUMNEZEU !
    „Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca EL ESTE si ca rasplateste pe cei ce-L cauta” – Evrei 11:6
    „Aveti credinta in Dumnezeu”, a spus Domnul Isus Hristos, „si aveti credinta in Mine” – Ioan 14:1
    Fara prima nu poate exista a doua!
    In timp ce vom incepe sa na concentram asupra lui Dumnezeu, lucrurile duhovnicesti vor capata contur inaintea ochilor nostri.
    Ascultarea fata de Cuvantul lui Dumnezeu, urmarea lui Hristos, va aduce o revelatie interioara a Dumnezeirii.
    Ne va da o percepere agera, care ne va permite sa-L vedem pe Dumnezeu asa cum este EL promis celor cu inima curata!
    HAIDETI, ASADAR, SA INLATURAM PERDEAUA TEMPLULUI NOSTRU,…LASIND PE DUMNEZEU SA PASEASCA INAINTRU CA DOMN VIU, PRIN ISUS HRISTOS , INVATATI FIIND DE DUHUL SFANT!

  2. Welcome back dear friend! si multumesc pt profunzimea gandurilor tale! ce frumos ai spus… El este singur REAL, iar noi trebuie sa ne acordam inimile in functie de aceasta realitate. De prea multe ori L-am redus la ce poate mintea noastra sa cuprinda, blocand parca vindecarea pe care Duhul Sfant asteapta sa ne-o ofere.
    Azi e vinerea mare… am incercat intreaga zi sa ma gandesc la acea ZI… si imi dau seama ca taina crucii e atat de mare incat nu-mi va ajunge intreaga viata sa o cuprind (poate nici chiar intreaga vesnicie!). Dar nadajduiesc in Harul Lui si ma inchin cu reverenta Celui care si-a varsat pt vesnicie sangele peste Capacul Ispasirii din Sfanta Sfintelor pentru ca noi sa ne putem bucura de Creatorul nostru de trei ori Sfant!
    Te imbratisez si-ti doresc sarbatori pline de Lumina!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s