Sa mori in necunostinta

„Odata un pastor care mergea pe o panta a unui lant muntos a gasit intre pietrele unei vagauni un ou. Era prea mare ca sa fie de gaina. Si apoi ar fi fost dificil ca acest animal sa ajunga pana aici ca sa-l depoziteze. Si era prea mic ca sa fie de strut. Nestiind cui ii apartine oul, a decis sa-l ia.

Cand a ajuns acasa i l-a dat sotiei sale care tocmai pusese la clocit mai multe oua sub o curca. Vazand ca oul era mai mult sau mai putin de marimea celorlalte, l-a pus langa celelalte oua sub clocitoare.

Intamplarea facu ca atunci cand ceilalti pui au inceput sa iasa din ou si oul adus din munti a inceput sa crape. Chiar daca din acel ou a iesit un animal care nu semana cu celelalte, oul nu s-a ciocnit diferit de celelalte.

Pe deasupra, era vorba despre un pui de vultur. Da domnilor, cum auziti, de vultur. Chiar daca s-a nascut in caldura oferita de closca curca, viata i-a fost data din alta parte.

Pentru ca nu avea de unde sa invete alte lucruri, puisorul imita ceea ce vedea. Piuia la fel ca si celelalte curci mici si urma curca in cautare de viermi, seminte si deseuri. Scotocea prin pamant si incerca sa agate fructele coapte din copac. Traia in cotet si ii era frica de cocosii care de multe ori veneau sa se certe pe mancarea pe care stapana o arunca dupa pranz.

Noaptea se urca pe ramurile roscovului de frica navastuicilor si a altor animale. Traia totalmente in necunostinta si facea ce vedea ca faceau si ceilalti.

Cateodata se simtea putin ciudat. Mai ales cand avea posibilitatea sa fie singur. Insa nu se intampla des sa stea singur. Curcanul nu suporta singuratatea si nici nu-i place ca ceilalti sa i se dedice ei. Este obisnuit sa mearga intotdeauna in turma si sa-si arate pieptul pentru a impresiona, sa-si intinda coada si sa bata din aripi. Orice lucru care-l impresioneaza primeste imediat ca raspuns un sunet sfidator. Lucru foarme comun la aceste pasari care, in afara faptului ca sunt mari, nu zboara.

Intr-o zi cu cer senin si nori albastri, in inaltul cerului, animalul nostru a ramas surprins cand a vazut niste pasari care zburau maiestos, aproape fara sa-si miste aripile. Simti parca un soc in sufletul sau. Ceva ca o chemare veche care vroia sa-i trezeasca toate simturile. Ochii sai obisnuiti sa priveasca mereu pamantul in cautarea hranei nu reuseau sa distinga ceea ce se petrecea in inaltimi. Dar in inima lui a aparut o nostalgie puternica. Si el? De ce nu zbura asa? Inima ii batea puternic si cu nerabdare.

Dar in acel moment se apropie o curca care l-a intrebat ce face. Aceasta a inceput sa rada de el dupa ce i-a ascultat confidenta. I-a spus ca este un romantic si sa se lase de prostii. Curcile se ocupa cu altceva. Trebuia sa fie realista si sa o urmeze intr-un loc unde a gasit multe fructe coapte si alte tipuri de mancare. Dezorientat, bietul animalut s-a lasat furat din mirajul sau si a urmat-o pe colega sa, care a condus-o la curca. S-a reintors la viata sa normala, mereu chinuit de o profunda insatisfactie interioara care-l facea sa se simta ciudat.

Niciodata nu a descoperit identitatea sa adevarata de vultur. Ajuns la batranete, intr-o zi a murit. Da, din pacate a murit intre curci, cum a trait. Si ganditi-va ca a fost nascut pentru culmi!”

Anunțuri

Un gând despre &8222;Sa mori in necunostinta&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s