„Fericiti cei saraci in duh…”

Isus si-a inceput lucrarea de evanghelizare in Galileea, la scurt timp dupa confruntarea cu diavolul in pustie. Lucrarea Lui de inceput s-a concentrat pe 2 aspecte: propovaduirea evangheliei si savarsirea de vindecari.

Datorita puterii si minunilor Lui, Isus a devenit rapid cunoscut, fiind urmat de mari multimi de oameni, in mare parte oameni saraci, in felurite boli si nevoi.

In contextul acesta, Hristos incepe “predica de pe munte” – chintesenta mesajului cristic – cu fericirile. Ca o idee generala, fericiti in lumina evangheliei sunt toti aceia pe care lumea nu da nici doi bani: saracii in duh, cei ce plang, cei blanzi, cei prigoniti, etc.

In aparenta Hristos enunta un antagonism: cum poti fi fericit atunci cand plangi sau esti prigonit?

Si totusi fericirile lui Hristos trimit spre o alta dimensiune, inaccesibila omului care-si este auto-suficient sau care e perfect acomodat in lumea de aici si acum.

Dimensiunea la care Hristos se refera in fericiri are legatura cu Imparatia Cerurilor, cu o relatie speciala intre om si Dumnezeu (filiatie), cu promisiuni vesnice, care se vor implini la momentul lor. Observam ca Hristos nu face referire la implinirea vietii pamantesti, efemera, ci la implinirea vietii vesnice.

“Fericiti cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia Cerurilor”. Cine sunt saracii cu duhul? Cei cu inima smerita in fata Domnului, cei care traiesc in permanenta in “Ground zero”, cei goliti de ego, care recunosc ca prin ei insisi nu sunt nimic, ci doar Dumnezeu savarseste binele in/prin ei. Saracii in duh nu se lauda cu nimic: cu nimic ca fiind prin ei, cu nimic ca fiind a lor. Ei sunt goliti de ei insisi si astfel Dumnezeu “are loc” in inimile lor, poate transforma si turna har fara a fi “stanjenit” de domeniile ocupate de “ego”.

Prin saracii in duh Dumnezeu opereaza cel mai frumos schimbarea. Ei sunt cei care poarta in ei insisi Imparatia Cerurilor.

Avem promisiunea fericirii. Atunci cand vom renunta la parerea prea inalta pe care o avem despre propriile persoane. Atunci cand nu vom mai tanji dupa lauda lumii, dupa recunoasteri din afara si dupa validari. Atunci cand nu vom mai suferi cand ne vom simti atacata “dreptatea”. Atunci cand imaginea Lui ne va interesa mai mult decat imaginea noastra. Vom fi fericiti cand inima noastra va fi vindecata de mandrie si cand vom renunta la falsele pretentii .

Vom fi fericiti si vom fi liberi!

Anunțuri

poveste cu talc

Buna ziua dragii mei… si bine v-am regasit 🙂

Nu stiu in ce masura mi s-a dus lipsa, desi am fost incantata sa vad ca blogul meu nu a ramas nerasfoit in absenta. Multumesc pt mesajele de incurajare pe care le-am primit… totul e bine acum.

Astazi va voi spune o poveste.. mie mi s-a parut draguta si plina de invataminte. Sper sa va placa si voua 🙂

Un tanar director executiv, conducea pe strada, putin cam prea repede, noul sau Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut tasni de dupa masinile parcate, si a incetinit atunci cand a crezut ca a vazut ceva. Pe masura ce masina sa trecea, nici un copil nu a aparut. In schimb, o caramida a lovit una din portierele Jaguarului.
A apasat pe frana si a intors Jaguarul inapoi, la locul unde fusese lovit de caramida. A sarit furios din masina, a pus mina pe primul copil intalnit in cale si l-a lovit de o masina parcata, tipand:
„Ce a fost asta si cine esti tu? Ce crezi ca faci? Aceasta este o masina noua si caramida pe care ai aruncat-o te va costa multi bani. De ce ai facut asta?”
Copilul era speriat. „Va rog, domnule, va rog, imi pare rau dar nu stiam ce altceva sa fac,” a explicat el. „ Am aruncat caramida pentru ca nimeni altcineva nu v-ar fi oprit…” Cu lacrimile siroind pe obraji, copilul a aratat ceva langa masina parcata.
„Este fratele meu” a spus. „A luat curba gresit si a cazut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot sa-l ridic inapoi.”
Trist, copilul i-a cerut apoi, directorului: „Ma ajutati va rog sa-l pun inapoi in scaunul cu rotile? Este ranit si e prea greu pentru mine.”
Miscat de cuvintele copilului, soferul a inghitit cu greu nodul pe care-l simtea in gat. Rapid, el a ridicat copilul handicapat inapoi in scaunul sau, apoi a luat o batista si i-a bandajat zgarieturile si taieturile. Totul arata ca si cum ar fi facut o treaba buna.
„Multumesc si Domnul sa te binecuvanteze” i-a spus copilul recunoscator, strainului.
Prea miscat pentru a mai putea vorbi, omul pur si simplu a privit copilul cum impingea scaunul cu rotile a fratelui sau in josul drumului, spre casa lor.
Jaguarul a facut un drum lung si incet inapoi.
Stricaciunea era foarte vizibila, dar soferul nu a reparat-o niciodata. El a pastrat urma de pe portiera, astfel incat sa-si aminteasca oricand de mesajul primit:
„Nu trece prin viata prea repede, astfel incat cineva sa fie nevoit sa arunce o caramida in tine, ca sa-ti capteze atentia!”

Dumnezeu le sopteste sufletelor noastre si le vorbeste inimilor noastre. Cateodata cand nu avem timp sa ascultam, El arunca o caramida in noi. Este alegerea noastra sa ascultam sau nu.

( ii multumesc lui Iulian ca a postat aceasta poveste pe yahoo group)

Aveti grija de voi si sa ne regasim fericiti si sanatosi!

meditatie pt ziua de 16 sept – fii un incurajator!

Lui Tommy nu i-a fost usor la scoala. Niciodata nu parea ca ar fi capabil sa tina pasul cu scoala. La urma invatatorul a renuntat la el, a chemat-o pe mama lui si i-a spus sa-l duca acasa pt ca nu putea sa invete si nu va putea niciodata. Dar mama lui Tommy a avut o parere diferita; ea era cea care-l hranise; ea a crezut in el. A facut scoala cu el acasa, si de fiecare data cand nu se descurca ea ii insufla speranta si-l incuraja sa mai incerce.

Ce s-a intamplat cu Tommy? Sigur, in timp el a crescut si a devenit un inventator avand mai mult de 1000 de inventii, printre care fotografia si primul bec electric. Ati ghicit: numele lui a fost Thomas Edison.

Cand oamenii primesc dragoste si speranta, nu poti spune cat de departe pot merge! Solomon scrie: „Cuvintele prietenoase sunt balsam”. Deci cum sunt cuvintele tale? Zidesc ori darama? Cum se simt oamenii in preajma ta? Se simt mici si nesemnificativi, ori cand pleaca cred in ei insisi si realizeaza ce ar putea deveni?

Cu Dumnezeu fiecare buruiana e un posibil trandafir. Cartea Lui, Biblia, este cartea sperantei. Ne spune ca Iona a primit a doua sansa sa mearga la Ninive si intreg orasul s-a intors la Dumnezeu (Iona 3:1), ca fiul risipitor s-a intors acasa dupa ce si-a risipit viata si a fost reintegrat in familia lui (Luca 15:11) si ca Petru, omul care s-a lepadat de Domnul, a devenit un lider in Biserica Noului Testament si a murit ca martir pt cauza lui Hristos.

Vrei sa fii mare in imparatia lui Dumnezeu? Fii un incurajator, un educator, un restaurator!”

Provocarea zilei de azi: gaseste o persoana care are nevoie de incurajare, de cineva care sa o ridice, si fii tu cel care o asculta, o incurajeaza si o ridica! Apleaca-ti inima spre suferinta celor din jurul tau si nu ramane nepasator!

Versetele zilei: Proverbe 16:3, 4, 20, 24