Versuri…

„Cine nu se arunca in adancul marii

nimic nu stie despre albastrul profund al apei,

nici despre furia apelor ce fierb.

nimic nu stie despre noptile linistite

cand nava inainteaza, lasand o urma de tacere.

nimic nu stie despre bucuria de a ramane fara sa fie legat la tarm,

incredintandu-se doar in Domnul,

mai sigur chiar decat oceanul.

Nefericit este acela care ramane doar la tarm

si isi pune speranta in pamant neclintit,

cum este cel al oamenilor rationali,

calculati si foarte siguri pe ei insisi,

care se cred bogati si sunt goi,

care construiesc pentru totdeauna

si, de fapt, ingramadesc ruine care mereu ii vor acuza.”


„Rugaciune

Prin Tine, Doamne, ceea ce este schimbator si ignorat,

devine accesibil.

Prin Tine se inainteaza.

Tu apari odata cu lumea

si intregul Univers apare cand apari Tu.

Acela care Te vede totul cunoaste.

Aceluia care Te simte nimic nu-i lipseste pentru a simti totul.

Prin Tine se armonizeaza toate aromele si culorile,

Prin Tine toate sunetele si toate odele formeaza o simfonie.

Acela care Te gaseste, intalneste in sfarsit,

UNICUL, in lumea infinita a diversitatii.”

2 gânduri despre &8222;Versuri…&8221;

  1. Atat de adevarate sunt aceste versuri!
    Mi-am permis sa fac mici modificari in postarea ta, nu pt ca nu ar fi fost frumoasa sau ca ar mai fi avut nevoie de „imbunatatiri”, insa citind-o si recitind-o simti cum de fiecare data cuvintele „ascunse” in ea dezvaluie adevaruri stiute dar..”acoperite” de ruine!
    Felicitari inca odata pt postare!..si multumesc in acelasi timp pt indemnul de regasire din ea!

    “Cine nu se arunca in adancul marii(de credinta)
    …nimic nu stie despre (linistea si pacea din)”albastrul” PROFUND al apei,
    nici despre furia apelor (renuntarilor)) ce fierb!
    ..nimic nu stie despre noptile linistite
    cand nava inainteaza, lasand o urma de tacere!
    ..nimic nu stie despre bucuria de a „ramane” (in EL) fara sa fie legat la tarm,
    incredintandu-se doar in Domnul..mai sigur chiar decat oceanul!

    Nefericit este acela care ramane doar la tarm
    si isi pune speranta in pamant neclintit,
    cum este cel al oamenilor rationali,
    calculati si foarte siguri pe ei insisi,
    care se cred bogati si sunt goi,
    care construiesc pentru totdeauna
    si, de fapt, ingramadesc ruine care mereu ii vor acuza.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s